Ceva te face să ridici privirea de pe cărțile aflate pe tejghea. Ochii lui umbriți de gene lungi și negre te privesc intens. Obrazul îmbrățișat de o barbă deasă i se ridică într-un zâmbet lent care pare să spună: „secretul nostru e în siguranță”. E molipsitor și colțurile gurii tale se ridică să-i răspundă timid, ochii lui coboară asupra buzelor tale și lumea pare că dispare...ești doar tu și el...și undeva, departe prietenii tăi și restul lumii. Simți cum te îmbujorezi și îți cobori uitarea din ochii lui de culoarea cerului în plină furtună pe cămașa albastru electric, apoi pe cartea deschisă din brațele lui ținută tandru de niște degete lungi care par să făcute să prindă mâna femeii iubite.

Te întorci la cartea ta, și totuși îl simți în continuare acolo...ridici privirea, genele lungi sunt ațintite în continuare asupra ta, așa cum soarbe leneș din cana de cafea. Tot corpul lui îți transmite ceva...preț de câteva secunde trăiți o poveste de dragoste intensă, plină de sărutări, de pasiune, de țineri de mână și zâmbete....Căldura lor te învăluie și iei tu tine, la ieșire promisiunile aflate acolo. Undeva, în altă viață, nu ați fost doar doi străini, într-o cafea la drum de seară....