Viața îți oferă lecții în cele mai ciudate moduri, așa că vacanță ce tocmai s-a încheiat a însemnat pentru mine o reamintire a lucrurilor pe care le caut în cel cu care aleg să îmi împart existența: oferirea de protecție, afecțiune, susținere și siguranță. Vacanța mi-a oferit de asemenea, și lecția că lucrurile nu vin atunci când vrei tu, nu le poți forța să se întâmple și dragostea a fost, este și va fi mereu complicată. Dacă am învățat ceva din viața mea de până acum a fost să apreciez fiecare moment atunci când se petrece, în loc să regret că nu am făcut-o odată încheiat. Așa că cele câteva zile de vacanță și călătorie a fost despre „ceea ce ar fi putut să fie”, despre perfecțiunea unei imprefecțiuni, despre momente pentru suflet și pentru bătrânețe, despre descoperire și acceptare a felului în care te vede o altă persoană.

Unele lucruri nu sunt menite să fie pentru todeauna, însă îți oferă în perioada în care fac parte din viața ta multă energie pentru zâmbetul intern de la bătrânețe. Altele, acelea care rezistă au în spate alegeri, decizii de a nu ceda și nici nu renunța la celălalt, răbdare, implicare și comunicare.

Cândva, peste ani, un capitol al unei cărți va fi despre el - despre faptul că într-un interviu a vorbit despre fascinația lui pentru zâmbetul meu și capacitatea de a vedea partea bună în orice, despre faptul că îmi oferea în fiecare dimineață un măr din pomul din grădină blocului pentru că știa că îmi place la nebunie gustul, despre cafeaua cu lapte pe care și-o comanda pentru el pentru că așa o beau eu și ador să gust din a lui, pentru croissantul pe care mi l-a luat de la benzinărie pentru că știa că acela e semnalul meu intern de vacanță. Cineva va citi despre momentul în care a trecut peste frică de înălțime doar pentru ca eu să mă bucur de o călătorie în roata unui festival, sau despre timiditatea cu care mi s-a alăturat în cântatul afon pe piesele de la radioul mașinii, va citi despre privirea lui plină de uimire atunci când îmi facea poze în timp ce eu mă jucam cu umbrele pe un perete al unui vechi castel sau despre momentele în care a ales să fie lângă mine în tăcere.

Lucrurile care contează în viață, nu sunt lucruri ci oameni și momente. Iar el este unul dintre momentele mele perfecte de anul acesta și pentru asta sper că își va găsi fericirea, așa cum merită deși el nu o crede :).

Life offers you lessons in the funniest and strangest ways, so the week of vacation that just ended meant for me a strong reminder of all the things I search in the one I choose to share my daily existence: provider of care, affection, support and safety. This vacation also offered me the lesson that things don't come when you want them, you can't force them to be, and love was, is and always will be complicated. If I've learned anything in this life so far it is this one: to appreciate each moment when it happens, instead of regretting that I didn't do it the second that finished. So the few days of vacation and travel were about „what could've been”, about the perfection of an imperfection, about moments for soul and old age, about discovery and acceptance of a way somebody chooses to see you.

Some things are not meant to be forever, but in the time that are part of your life they offer you a lot of energy for the old age inner smile. Others, those that stand they are backed up by choices, decisions of not giving up and not let the other one fall, patience, involvement and communication.

At one time, over the years, a chapter of a book will be about him - about the fact that during an interview he talked about his fascination regarding my smile and my ability to see the good in everything, about offering me each morning an apple from the front yard of the block because he knew I love the taste, about ordering for him coffee with milk because this is how I drink it and I love to taste from his, about the croissant that he bought at the gas station knowing that that was my inner signal of vacation. Somebody will read about the moment when he pass his fear of heights in order to join me in my happiness moment in a Ferris Weal at a music festival, about how in a shy way joined my deaf tone singing in the car, they will read about his astonishment look in his eyes while he was taking pictures of me playing with the shadows on a wall of an old castle or about the moments when he join me and stayed there in silence.

Important things in life are not things, but people and moment. And he is one of my perfect moments of this year and for this I hope he will find the happiness that he deserves even if he doesn't believe it :).