Din timp în timp, îți prinde bine o pauză de la cuvinte...ca atunci când ai „roșu în gât” și doctorul îți sugerează să nu vorbești. Așa că, după mai multe luni în care am scris non-stop, am tras concluzia că scriu pe blog extrem de rar și m-am folosit de o situație apărută pentru a lua decizia dacă mai vreau sau nu să întrețin această ocupație.
Surprinzător, cu cât trecea mai mult timp, cu atât mai dor îmi era să mă joc aici, să îmi vină cuvintele potrivite, narațiunea perfectă sau să caut subiectul care să mă îmbine să merg mai departe și să apăs „new post”. E bine, că scriind pentru alții m-am jucat cu diferite stiluri, cuvinte cheie și tonuri - iar acesta este un exercițiu extrem de bun pentru cineva care se numește scriitor, sau măcar flirtează cu această îndelednicire.
Eu am noroc, și tu, cititorul meu fidel, îmi spui că îți place când experimentez - alți bloggeri sunt taxați imediat ce ies un pic din tiparul ce îi caracterizează. Sunt de asemenea, printre cei cărora li se permite o pauză - deși, din când în când mă mai întrebai de ce nu mai scriu, că îți lipsește literatura de la cafeaua de dimineață.
Dorința mea de a scrie pentru sufletul meu și faptul că deși am luat o pauză tu nu ai renunțat la a intra la mine pe blog (chiar și când a fost dezactivat) m-au făcut să revin. Și se pare că am luat decizia bună, pentru că totul vine din interior atât de ușor, literele curg lin formând cuvintele care formează propozițiile acestui post. Simplu și natural, fără constrângeri, poate fi și inspirația mării, pe care am vizitat-o de curând și care, ca întodeauna, mă umple de energie și de zâmbete.
Așa că, am revenit, cu multe cuvinte la purtător și în căpșor, am o tonă de subiecte pe care le-am păstrat în drafts, și s-ar putea ca multe să apară la data începerii draftului - deci, mergi și în istorie și caută articole mai vechi dacă intri simplu la mine pe blog, dacă vii via facebook atunci la fel va trebui să mergi în zona de cuprins și să vezi dacă ți-a scăpat ceva :)
