Auzim destul de des în jurul nostru termenul de mindfulness, iar zilele trecute lucrul acesta s-a întâmplat chiar mai mult decât de obicei. Dacă ești prezent pe facebook știi deja despre ce vorbesc. Faptul că aproape termin și „Mindfulness pentru începători” a lui Jon Kabat-Zinn m-a făcut să mă apuc să finalizez acest articol care era în draft de vreo 24 de luni.

Prima mea interacțiune cu subiectul zilei a fost acum aproximativ 4 ani. Treceam printr-o perioadă destul de dificilă, în care aveam foarte multe întrebări și puține răspunsuri, insomnii și o stare de irabilitate destul de acută. Una dintre prietenele mele, psiholog de formare m-a invitat la un eveniment organizat de ea în care prezenta ce înseamnă mindfulness-ul și la ce este bun în viața noastră agitată. Ca să înțelegi cât de praf eram cu nervi, am început să plâng de frustrare că nu găseam adresa, deși foloseam GPS-ul. Am sunat gazda să îi spun că nu mai vin! A reușit să ajungă la mine și să mă convingă să îi ascult încercările de a mă îndruma către adresă. Eram la blocul de lângă...Ajunsă în sfârșit acolo, alături de alți oameni de toate vârstele și toate profesiile am povestit un pic despre ce înseamnă mindfulness-ul și cum cu ajutorul acestei datini budiste poți să mai reduci momentele stresante. Hai că nu era dubios, persoanele erau interesante, iar atmosfera chiar faină!

Dar ce e de fapt „Mindfulness”-ul? - este abilitatea unei persoane de a fi prezent „acum, aici”. Atent la cine ești și la ceea ce faci, fără a îți lăsa mintea să fie reactivă sau copleșită de alte gânduri și lucruri din jur. Pare simplu, nu? Nu chiar! Atenția este un mușchi care se antrenează, la fel ca vorbitul în public sau ca ascultarea activă. După câteva jocuri și exerciții, m-am simțit mai liniștită. Nu prea sunt genul care meditează (decât dacă supra-analizarea vieții și a lucrurilor pe care le-am făcut sau spus sau ascultatul naturii se pun ca un tip de meditație ;)), am zis pas la partea a doua a evenimentului. Da, prietena mea - la cercul de mindfulness învăța și cum se face meditație pentru cei care doreau să facă un pas și în direcția aia. Seara aceea mi-a deschis ochii și am căutat să mă documentez destul de mult pe temă. Articole, mini-video-uri, opinii ale unor personalități, dar și să mai vorbesc cu lumea din jur pe subiect. Toate erau pentru mine o rețetă în a îmi liniști mintea și a îmi regăsi somnul.

După ce am citit mai multe articole de reviste, blogguri care tratau subiectul mi-am dat seama că de fapt nu e nimic exotic și că toată lumea practică acest lucru la un anumit nivel - se numește atenție. E o chestie intimă, cu tine și despre tine și nu implică decât dorința ta de a te bucura de momente la justa lor valoare. Deci, nu era nevoie de o schimbare majoră în viața mea, ci doar o leacă de exercițiu pentru a îmi ține mintea în frâu atunci când vrea să o ia la sănătoasă și să îmi mențin atenția pe lucrul sau la persoana de lângă mine. Destul de greu pentru o persoană care trăiește destul de mult în propriul cap analizând fiecare clipă. Educația de a fi prezent „aici, acum” îți oferă libertatea de a inova, iar prin organizarea gândurilor adică evitarea (într-o discuție, într-o acțiune) de a îți lăsa mintea să zboare la:
- oare am plătit factura,
- trebuie să dau și mailul ăla,
- să nu uit să o sun pe mama
te ajută atât la partea de management a timpului, cât și la a evita stresul că trebuie să faci foarte multe lucruri în același timp.

Un alt lucru pe care îl vei antrena dacă te apuci de a fi prezent în prezent va fi evitarea etichetelor și a presupunerilor. Pentru că mindfulness-ul este despre a îți menține atenția moment-după-moment asupra gândurilor, sentimentelor, senzațiilor pe care le percepe corpul tău, ce se întâmplă în jurul tău. Asta implică acceptare, și faptul că vei acorda sentimentelor și gândurilor atenție fără a le judeca, îndepărtând gândul că e ceva „rău” sau e ceva „bun”. Te concentrezi pe prezent, nu pe a retrăi trecutul sau pe a îți imagina viitorul, nelăsând loc presupunerilor.

Ce mi-a adus mie exercițiu atenției? În primul rând am început să țin minte numele persoanelor - un stres în minus. Pot să mă concentrez pe ceea ce fac, pe o perioadă mai lungă, fiind ancorată în realitate. Am reușit să mă organizez mult mai bine, din punct de vedere timp, a lucrurilor pe care le fac și cum le fac. Sunt mai atentă la cei din jur și la felul în care ei sunt sau nu prezenți în discuție. Nu îți imagina că am ajuns la nivelul cuiva care face asta de 10 ani, însă reușesc să îmi mențin atenția până la 45 de minute pe un topic, iar pentru mine asta este un record personal.

Dacă ceea ce am scris până aici ți se pare interesant și ai vrea să încerci măcar o perioadă să vezi dacă pentru tine există beneficii, o metodă simplă de practicare a mindfulness-ului (găseșți și meditație pe aceeași temă) este cea a respirației. Dacă observi că mintea se duce la plimbare, respiră preț de 7 secunde pentru inspirație, ține 7 secunde și apoi expiră tot pe 7 secunde. Îndreaptă gândurile pe aer, pe felul în care se aude, cum îl tragi în piept și pe lucrurile din jurul tău. Concentrându-te pe tine, îți aduci atenția înapoi în prezent, acum și aici. Ceea ce înseamnă o întoarcere asupra la ceea ce aveai de făcut sau la persoana cu care ai de vorbit.

Dacă încerci, dă-mi de știre și zi-mi cum merge!