Mi-ar plăcea să mă transform într-un călător de profesie…am trei motive: dorm puțin, reușesc să fac cele mai compacte și pline de lucruri bagaje pe care le-ai văzut în viața ta, iar în aeroport mă simt ca la mine acasă. Zilele acestea merg pentru prima oră în Polonia într-un schimb de experiență internațional. Totul datorită celor din Asociația Young Initiative, la invitația cărora am participat la multe traininguri și scrieri de povești frumoase. Timp de peste două săptămâni voi fi în Zakopane - o stațiune montană de o frumusețe rară, că doar nu degeaba au ales-o cei de la comitetul olimpic pentru a fi parte din Jocurile de Iarnă din 2006, apoi în 2011 și 2013 Campionatul Mondial de Ski Alpin.
Cu ultimele picături de internet românesc aștern primele cuvinte ale acestui articol de la poarta de îmbarcare în timp ce aștept aeronava LOT care mă va duce în Varșovia, apoi Cracovia. Suntem 6 români în proiect, eu și 5 tineri din toate colțurile României: Măriuca (Iași), Laura (București), Elena (București), Claudia (Craiova) și Sam (Alba-Iulia). În Polonia ne vom întâlni cu echipele din Spania, Italia, Croația, Slovacia, alături de țara gazdă și vom lucra pentru a duce la bun sfârșit scopul principal al proiectului: susținerea implicării tineretului, prin contribuția specifică de îmbunătățire pe trei arii: învățarea de limbi străine, dezvoltarea competențelor legate de societatea civilă și promovarea dezvoltării personale prin îmbunătățirea abilităților de relaționare și participarea la diverse activități, ca schimburile de tineri ale programului Erasmus+.
Pentru mine este o nouă oportunitate de a exersa limbi pe care în mod normal nu aș avea ocazia - spaniola și italiana - ambele în context de jurnalism și amestecat cu educație non-formală, sunt norocoasă sau sunt norocoasă? Încă de când am devenit parte din mișcarea de bloggeri #NoHateSpeech mi s-a deschis apetitul pentru proiectele internaționale care au ca subiect principal comunicarea multi-lingvistică și barierele sau capcanele pe care aceasta le poate aduce la masă. Trăind într-o lume în care totul este conectat și devine încet, încet parte dintr-un tot - este extrem de important să știm diferite modalități de a ne exprima - mai ales, în aceste momente în care vrem nu vrem putem deveni parte dintr-o știre sau acei care transmitem știrea…
Continui acest articol din Zakopane - oricât mi-am dorit nu am avut timp atunci când am avut conexiune, și atunci când timpul mi-a permis nu găseam disponibilitate la internet pentru a continua aceste rânduri. Acum, e aproape de miezul nopții, câțiva dintre participanți dansează, alții s-au retras la camerele lor după prima zi de training. Am reușit să mă țin pe metereze mai bine de 78 de ore fără somn, am furat aproape 60 de minute în avion în drum spre Varșovia și mi-am odihnit ochii, că neuronul era deja plecat pe tărâmuri cu mare și cu soare. Am bătut Cracovia în lung și în lat, am avut papile gustative intrate în fibrilații în timp ce devoram cea mai minunată tartă cu fructe de pe lumea asta, stând într-un castel medieval ce cu mulți ani în urmă se spune că a adăpostit un dragon.
Polonia este o țară de poveste - sunt aici de mai bine de 3 zile și singurul lucru negativ pe care îl pot spune la adresa ei este faptul că internetul este ceva extrem de sexi și rar. Oamenii sunt primitori, relaxați și amabili - atunci când vorbesc limba engleză - când nu o fac, poți vorbi cu ei prin desene (;)), semne sau arătând spre obiectul dorinței tale, îți vor zâmbi și vor spune „proszę”.
Gazdele noastre sunt unele dintre cele mai atente pe care le-am găsit - de la asigurarea că totul este în regulă - până la atenții micuțe care țin de detaliu și care te impresionează doar prin natura gestului. Participanții din proiect sunt dornici de povești și de schimburi de experiență în ceea ce privește fiecare țară. Unul dintre lucrurile care îmi plac în lumea celor care sunt pasionați de voluntariat și de schimbat lumea în bine este faptul că nu aruncă judecăți. Sau poate bombele și terorismul ne-au luat locul pe lista neagră a persoanelor dubioase din Europa, cine știe? Însă e bine de văzut că ești întâmpinat de zâmbet care nu se șterge când spui țara de unde vii. În voluntariat oamenii te iau așa cum apari (practic, normalitatea mea) și te lasă să îți demonstrezi…sau nu, valoarea, sunt curioși sincer despre tine și despre activitățiile tale. Nimic nu poate fi mai frumos pentru cineva care este mândru de lucrurile pe care organizația pe care o reprezintă decât să i se ofere ocazia de a vorbi despre asta.
Acum mă duc la somn, mai las o lingură plină de internet și altor oameni, că doar așa e frumos să facem, nu?
us, the Romanians :)
I'd love to turn into a professional traveler...I'll give you three reasons: I can sleep a few hours per day, I am able to make the most compact and full of things luggage which you have seen in your life, and I feel at home in an airport. These days I am going to visit for the first time in Poland in an international experience exchange. All thanks go to Asociația Young Initiative, an amazing partner which made possible trainings and writings of good stories. For over two weeks I will be in Zakopane - a mountain resort of rare beauty, probably that is the reason that people from Olympic committee choose it to be the guest of Winter Games in 2006, then in 2011 and 2013 it become a host for World Championships Ski Alpin.
With the last drops of Romanian internet I laid the first words of this article near the boarding gates while waiting for the LOT aircraft that will lead me initially in Warsaw, and then Krakow. We are 6 Romanians in the project, me and 5 other young people from all over Romania: Măriuca (Iasi), Laura (Bucharest), Elena (Bucharest), Claudia (Craiova) and Sam (Alba-Iulia). In Poland we are going to meet other teams from #MaLaJo from Spain, Italy, Croatia, Slovakia, along with the host country and we will work together to carry out the main purpose of the project: to sustain youth involvement through specific contribution with improvement in three areas: language learning and exchange, skills development related to civil society and promote personal development through improving the skills of networking and participation different activities such as youth exchanges Erasmus +.
For me it is a new opportunity to practice the languages that normally would not have the opportunity - Spanish and Italian - both in the context of journalism and mixed with non-formal education, am I lucky or am I lucky? Ever since I became part of the #NoHateSpeech bloggers movement, the experience opened my appetite for international projects which are primarily multi-linguistic and are about communication barriers and traps that this is bringing it to the table. Living in a world where everything is connected and is slowly becomes part of a whole - is extremely important to know different ways to express ourselves - especially in these times when either we want it or not we can become part of a news or those that send that news ...
I continue to write this article in Zakopane - no matter how hard I tried I didn't had the time when I had connection, and when time allowed me I could not find internet availability to continue these lines. Now, it's almost midnight, several of the participants are dancing, others have retired to their rooms after the first day of training. I managed to keep my eyes open for over 78 hours without sleep, I stole almost 60 minutes in the plane, on the way to Warsaw and rested my eyes, my neurone was already gone in realms of sea and sun. We visited Krakow far and wide, we had our taste buds sent into fibrillation while devouring the most wonderful fruit tart of this world, while sitting in a medieval castle many years ago is said by the folk tales it had housed a dragon of sorts in the deep dark basement.
Poland is a country of fairytales - I am here for the past 3 days and the only negative thing I can say against it is that the Internet is something extremely sexy and rare. People are welcoming, relaxed and friendly - when they speak English - when they don't, you can talk to them through drawing (;)), or simply signs pointing to the object of your desire - they will smile and say „proszę”.
Our hosts are some of the most careful that you can find - from the point of ensuring that everything is okay - to tiny details that make the difference and it impresses you only by the very nature of the gesture. Participants from the project are eager to exchange stories and experiences regarding each country. One of my favorite things in the world of volunteers and „change the world for the better” people is that no one cast judgments. Or maybe bombs and terrorism took our place on the blacklist of suspicious persons in Europe, who knows? But it is good to see that you're greeted by a smile that it doesn't vanishes when you name your country. Volunteers take you as you come (basically, my normality) and they let you prove...or not your value, are sincerely curious about you and about your work. Nothing beats the feeling you get when you have the opportunity to talk about the organisation of which proud member you are and the projects that you are making.
Now I will go to sleep, I will leave a spoon full of internet for some other people because this is the nice thing to do, right?
