Vorbitul în public - un rău necesar
Prin anii 80, Seinfeld făcea populară gluma că moartea cedează locul 1 vorbitului în public, în topul temerilor oamenilor. Astăzi, cei care nu le prea au cu statisticile sau cu uitatul la serialele mai vechi de două zile popularizează acest lucru ca fiind un adevăr indubitabil. Ei bine, evenimentele din ultimii 10 ani: apariția facebook-ului, atacurile asupra Turnurilor Gemene și a lui Charlie Hebdo, au făcut ca glumele din anii 80 să rămână la nivel de stand-up, și atât.
Oamenii sunt mai preocupați de faptul că cineva le-ar putea sparge parola contului personal de Facebook sau că ar putea să se afle în mijlocul unui atac terorist, decât de teama de a fi orator la o ocazie. Aceasta nici măcar nu mai intră în top 10. Acum că avem și o introducere scurtă zic să trecem la provocare!
Pentru mine vorbitul în public, am spus-o de nenumărate ori, a însemnat dezvoltare, încredere în sine, acumulare de cunoștințe și prieteni. Am trecut, de mult peste neliniștea: „eu nu am despre ce să vorbesc” sau „nu mă simt pregătită”. Viața, în general, are un mod pervers de a te pune în situații pentru care, ghici ce? Nu ești pregătit! Și, cu toate acestea, de cele mai multe ori, nu dăm bir cu fugiții în afara sălii ci supraviețuim, uneori dureros și cu cicatrici, alteori cu fericire și zâmbetul pe buze. Dar, la finalul zilei, cea mai importantă concluzie este că am trecut și peste asta și dacă suntem destupați la mansardă mai și învățăm niște chestii utile pentru viitor!
Filozofia de mai sus se aplică și în vorbitul în public, dacă nu faci primul pas, niciodată nu vei fi suficient de pregătit, niciodată nu vei găsi subiectul potrivit și „niciodată” se va transforma în cea mai bună scuză de a nu încerca să faci ceva pentru tine.
Îmi vine greu să înțeleg pe cineva care nu pășește în lumina reflectoarelor, însă în același timp respect această decizie pentru că fiecare are dreptul la alegeri. Eu, pe de altă parte, în egoismul meu - aleg, mereu, să merg în față, chiar și atunci când nu mă simt pregătită și bătăile inimioarei îmi acoperă volumul vocii sau atunci când nu știu despre ce voi vorbi și sunt nevoită ca în timp ce sunt orator să îmi aleg și să ordonez tone de idei care au un singur tunel prin care trebuie să iasă, pe gând, una câte una - ca la școală. Fie că vorbim despre evenimentele de Public Speaking marca JCI, de oriunde din țară, sau de ședințele Toastmasters sau orice alt eveniment dedicat discursurilor, atunci când vine vorba despre a se oferi cineva voluntar din sală, sunt printre primii care ridică mâna. Pentru că cea mai bună pregătire este....nepregătirea. Adică improvizația - atunci când ai la dispoziție doar 20 de secunde pentru a organiza un discurs pe un subiect dat. Dacă ești începător aici ar fi momentul tău de glorie, apucă-l cu amândouă mâinile și bucură-te de el - îți va deschide ochii, te va face să treci peste frică și îți va aduce un mare zâmbet pe față.
Săptămâna trecută am asistat la 3 evenimente - unde vorbitul în public a fost rege: Clubul de Vorbit în Public JCI Buzău, Top Social Brands (despre care voi vorbi într-un articol viitor) și Public Speaking Support Group JCI București. Dacă la cel dedicat Social Media - unii dintre cei invitați pe scenă ar fi avut nevoie de niște lecții de vorbit în public (dicție, organizarea ideilor și a „ă”-urilor), la celelalte am văzut oameni care au refuzat șansa de a ieși în față pe motivul că nu a despre ce vorbi deși, pentru mine, era evident că au tone de subiecte de abordat. Însă, cum spuneam mai sus, alegerea este libertate fundamentală dar oare ce vei afla despre tine dacă pășești în afara zonei de confort?
Te las cu acest articol și cu 3 alte provocări:
Răspunde la întrebarea: tu, dacă ai avea de ales, ai ieși să vorbești?
Aruncă un ochi pe prezentările mele de pe Slide Share și trimite-mi un feedback :)
Invitație: vino la oricare dintre evenimentele despre vorbit în public și hai să discutăm :)
