Turist în București

Sunt îndrăgostită de București, nu pentru că este capitala țării sau pentru că a fost nominalizat ca unul dintre orașele cu viață de noapte extrem de activă - ci pur și simplu, pentru că este un oraș al contrastelor. Și cred, că dintre toate localitățiile României - fostul Mic Paris reprezintă cel mai bine poporul nostru, cu bune și cu rele. Atunci când mi s-a oferit oportunitatea de a participa la un eveniment corporate care implica cazare, cu toate beneficiile aferente unui hotel boutique, am sărit la oportunitate, normal. După confirmarea cazării la Hotel Arc de Triomphe, am făcut exact ceea ce fac în orice oraș în care mă duc - intru pe booking și iau ghidul de vizitator. Odată acesta salvat pe telefonul mobil, am început să admir locul care avea să fie pentru următorul weekend casa mea, nu chiar așa departe de casă.

Pentru cei pasionați de a vedea contrastele Bucureștiului de care vorbeam la începutul articolului hotelul este alegerea perfectă care să îți facă introducerea în această lume - o clădire cu un stil arhitectural care îți aduce aminte de perioada Belle Époque, și care în prezent se împletește atât de minunat vechiul cu modernul încât îți vei dori să îți pui viză de flotant la adresa aceasta.

Era seară când am ajuns la ei, obosită și fără pic de chef, am fost întâmpinată de o figură prietenoasă și lumină difuză care parcă era special potrivită să nu îmi afecteze pupilele tracasate de farurile traficului infernal al orașului. Muzica în surdină și covorul gros de la recepție, mă invitau să mă descalț și să mă bucur de relaxare. Însă, nu - toată oboseala mea este împachetă și avea să fie abandonată în centrul SPA al hotelului: sauna și jacuzzi-ul te îmbie din poze să te lași relaxat vizual, olfactiv, tactil și auditiv. Inclusiv simțul gustativ este afectat având în vedere că îmi lasă gura apă doar la gândul de a sta fără a face nimic, mă rog nu chiar nimic. I-aș ridica o odă lui Aristotel pentru că s-a gândit la cele 5 simțuri oferindu-mi astfel ocazia de a le lăsa răsfățate în această excursie.

Am primit cheia de la cameră și am pornit cu gândul de a îmi lăsa bagajele, turna un pahar de vin și a lăsa miracolul apei să mă cuprindă. Însă, ajunsă în apartament, patul extrem de confortabil, pernele imense și mirosul de lenjerie uscată în soare m-au imbinat să scot Kindle-ul, să mă las îmbrățișată de tot ce mă înconjura și să mă dedic cuvintelor magice care se revărsau către mine din cărțile de călătorie. Știi sentimentul acela pe care îl ai, când vii iarna după o zi petrecută în frig și te bagi în pat - iar mecanorecepția se activează? Încet, încet, te încălzești și te cuprinde o moleșeală extrem de plăcută...care te duce la un somn odihnitor. Exact asta am simțit eu în acele 5 secunde în care m-am întins în pat. Fix de câteva bătăi de inimă a fost nevoie pentru a uita de relaxarea oferită de apă și a mă preda celei oferite de o carte bună și o saltea perfectă! Și, exact ca în banc...când m-am trezit era dimineață! Lumina era filtrată de către perdelele nici prea groase, nici prea subțiri și m-au făcut să pot deschide ploapele admirând firicelele de praf care se jucau cu razele soarelui - avea să fie o zi frumoasă...pe care mi-o voi petrece într-o sală întunecată de training, off!

Cafea cu lapte...cafea cu lapte...cafea cu lapte...și un croisant - ritualul meu matinal de la fiecare hotel. Este metoda mea de a trasmite energiei interne că sunt în vacanță. Clasific hotelurile în care stau după 3 categorii: patul - perna cu fulgi și salteaua mediu de moale, vederea de la balcon/fereastră pentru că de cele mai multe ori mă prinde seara citind sau dimineața lucrând - iar dacă anotimpul mi-o permite prefer să o fac cât mai aproape de sursa de aer curat, și micul dejun - dacă conține sau nu croisant. Fiecare dintre cele 3 îmi oferă oportunitatea de a închide ochii și de a aprecia cât de norocoasă sunt.  

La servirea micului dejun am decis să merg pe terasă - claxoanele, smogul care se ridică ușor în aer, cântecul vesel și matinal al păsărilor - m-au făcut să îmi doresc să descopăr Arcul de Triumf, Casa Poporului, Muzeul Țăranului Român și fiecare colț al orașului, care ascultat cu atenție își șoptește poveștile. Am zâmbit pentru că a sorbi cafeaua și a avea imaginea de mai jos în fața ochiilor trebuie că este unul dintre cele mai frumoase momente ale unei vieți.

Și da, a urmat o zi întreagă de traininguri însă în săli de conferință pline de lumină naturală care m-au lăsat să mă bucur de seninătatea zilei de afară. Iar finalul zilei l-am bifat la jacuzzi, și bonus am optat și pentru un masaj care a făcut, deși mi-a venit foarte greu să cred, și mai fantastică senzația de a te întinde relaxat în pat pentru un somn odihnitor, plin de vise frumoase și colorate.

Text inspired by sample 6: Tourist in Bucharest guest at Residence Hotels of the creative blogging competition SuperBlog2016