Mădălina a fost weekendul acesta la workshop-ul de scriere creativă organizat de cei de la Decât o Revistă, și a cărui facilitator a fost poeta Tara Skurtu. Pentru că mi-a povestit atât de frumos despre lucrurile petrecute în redacția celor de la DOR, am rugat-o să scrie despre experiență într-un articol. Cum a fost prin ochii Mădălinei, vezi mai jos.
Un text de Mădălina Ionescu
Mădălina went this weekend to the creative writing workshop organised by the super people of Decât o Revistă, and facilitated by the poet Tara Skurtu. Because we talked a lot and she had super nice stories about what took place in the DOR's editorial office, I ask her to write about the experience in an article. How was it, through Madalina's eyes, see below.
A text by Mădălina Ionescu
Zece penițe.
Zece povești din viață.
Grup cu drag de scris.
Incă simt emoția
din spatele cuvintelor.
Aceasta este pe scurt experiența unui weekend de scriere creativă petrecut în redacția unei binecunoscute reviste de povestiri.
Două zile în care sub bagheta magică a Tarei mi-am regăsit bucuria de a scrie povești.
M-am surprins scriind cu lejeritate despre copilărie, despre jocuri, despre experiențe care mi-au schimbat viața, despre emoții care m-au făcut să vibrez.
Cumva magia scrisului, scârțâitul peniței pe coala albă de hârtie, timpul care a zburat fără să-l simt, au trezit un vis pe care îl credeam pierdut undeva într-un ungher întunecat al minții mele.
Am redescoperit strălucirea aparte a poveștilor, indiferent dacă sunt vesele sau triste, personale sau fantastice, în versuri sau în proză.
Sunt recunoscătoare pentru toate poveștile din aceste două zile, căci ele îmi vor lumina calea către visul pierdut.
Călătoria abia acum începe!
Ten quills.
Ten personal stories.
A group with lust for writing.
I can still feel the vibe
behind the words.
This is in a nutshell the experience of a creative writing weekend that took place in the editorial room of a well-known storytelling magazine.
Two days in which under Tara’s magic wand I rediscovered the joy of writing stories.
I found myself writing with such looseness about childhood, about games, about experiences that changed my life, about emotions that made me quiver.
And somehow magically, the pen in my hand, the quill’s squeak on the white piece of paper, the time that flew like a rocket, have awakened a dream I thought I had lost in a deep corner of my mind.
I can see again the glitter each tale has whether it’s funny or sad, personal or fantasy, lyrics or prose.
I am grateful for all the stories created within these two days, as they will light my path the lost dream.
And hey, this journey has just begun!
