Hărțuierea nu e același lucru cu i-hărțuirea?

Apariția internetului ne-a aruncat într-o lume în care dreptul de a călca cu bocancii peste oricine a devenit ceva normal. Mesaje dure aruncate, cu ușurință, în social media de la comentariile pe facebook, youtube sau bloguri până la mesageria privată, au început să pară ceva normal. Unele persoane consideră că fiind în mediul virtual ești la dispoziția lor și au dreptul de a te jigni, pune etichete și își da cu părerea chiar dacă nu te cunosc sau nu te-au văzut niciodată la față, fără a se gândi la nici un fel de consecință.

Citeam, zilele trecute, într-un articol despre o comparație cu venitul în vizită într-o casă și comportamentul din online. Dacă atunci când mergi în vizită, minimul de educație te împiedică să îi arunci gazdei cuvinte ca „grasă”, „proastă”, „urâtă” sau să te sui cu bocancii murdari de noroi pe canapeaua de culoare deschisă a celor care ți-au deschis ușa casei lor, de ce în mediul online lucrurile stau altfel?

Libertatea ta încetează în momentul în care începe libertatea celuilalt spunea o vorbă înțeleaptă, așa încât atunci când fiind pe internet începi să arunci injurii - poate ar trebui să te gândești cum ar fi dacă ai fi cel de la primire. Dacă străini - care nu te cunosc, nu știu ce fel de om ești și ce educație ai, ar face o coaliție prin care zi și noapte ar arunca cu noroi în tine - oare ar fi de bine? Dacă ți-ar judeca coșurile de pe față, kilogramele în plus sau în minus, ți-ar judeca postările, felul în care mergi sau te îmbraci? Și nu, așa cu o glumă, ci aruncând cuvinte dure ca:  "dispari", "dacă aș fi în locul tău m-aș sinucide" sau "omoară-te că să ne scapi de chinul de a te mai vedea".

Îmi aduc aminte, că în clasa a doua, atunci când mi-am schimbat școala am decis la alegerile șefului de clasă să mă abțin de la vot. Abia venisem, nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu voia să mă cunoască. La pauză, o parte din fetele care susțineau un anumit candidat m-au urmărit la baie și mi-au spus că dacă vreau să ajung întreagă acasă să mă duc să îi spun învățătoarei că o susțin pe X. Nu le-a interesat de ce alesesem să mă abțin sau dacă aveam vreo părere, pur și simplu au trecut la atac.  Nu m-am dus la învățătoare, însă, multă vreme de la acest eveniment amintirea m-a urmărit - au fost mulți martori atunci, însă nimeni nu a intervenit.  

Ei bine, poate crezi că astfel de lucruri sunt rare, însă ele se întâmplă chiar lângă tine, nu doar celor celebri. Și, chiar dacă nu ești tu cel care produce atacul, faptul că alegi să stai de o parte este la fel de rău ca și cum ai fi în rolul atacatorului. Oricât de puternică este o persoană, oricât de mult încearcă să ignore - ei bine, faptul că ceilalți preferă să fie doar spectatori, îngreunează lucrurile și mai rău nu schimbă nimic în lume în bine.

Cazurile de bullying cum le numesc americani și care se întâmplă și la noi, în școli, licee sau pe stradă ar trebui oprite! Oamenii care consideră că pot să arunce cu noroi, ar trebui puși la punct fără violență fizică sau verbală, de majoritate. Pentru a avea o societate, așa cum o dorim cei mai mulți, este suficient ca numărul celor care nu pleacă ochii și merg mai departe în astfel de cazuri să fie mai mare decât al celor care aleg să intre peste libertatea ta.

Mai jos, ai doar 3 filmulețe - cele care m-au inspirat să scriu acest articol lung și care s-ar putea să te facă să îți dai seama importanța pe care cuvintele o au, dar și că ar trebui să ne tratăm semenii așa cum dorim să fim noi tratați. 

Cum ți se pare? Ai dreptul să judeci? Dacă filmulețele alese ți-au ridicat un semn de întrebare, îți las și un articol despre ce poți face cu privire la a lua măsuri ca astfel de evenimente să fie cât mai rare.

Oratoria - o artă ce se învață

Chitara, o minune