„Atunci când vrei ceva, tot universul conspiră pentru a te ajuta să ajungi la acel ceva!” spunea Coehlo în Alchimistul. Pentru mine cel mai bun mod de a îmi pune ordine în gânduri sau de uita de ele este să pornesc la drum. Și universul a lucrat pentru mine, atunci când Laura - omul de PR de la cei de la Castle Break a revenit cu invitația de a mă alătura unui tur organizat de ei, am lăsat tot și am zis „DA!”. Pe Laura am cunoscut-o pe vremea când amândouă lucram în câte o agenție, ea la una full service, eu la una de PR. Mie mi-a plăcut energia ea și părul multicolorat, ei nu știu ce i-a plăcut la mine, dar am rămas în contact prin mediile sociale. De ceva ani încoace punea din când în când niște poze minunate ale unor locuri coborâte din povești. La un moment dat mi-a povestit despre cei de la ”Castle Break” și care e activitatea lor: tururi de o zi sau două prin care prezintă doritorilor de aventuri castelele și conacele din România. Unele în paragină de o frumusețe apusă, care lasă să se întrevadă printre plantele care le-au cotropit, frumusețea unei epoci apuse și nepăsarea unui timp în care operele arhitecturale de artă nu mai reprezintă un interes decât dacă cineva le pune în valoare cu un festival de muzică. Altele sunt întreținute și poți vedea și înțelege o parte din istoria poporului acesta care a trecut prin foc și sabie, și s-a ridicat mereu din propria cenușă.
Dacă la prima conversație pe temă, nu ne-am nimerit deloc pe program, acum am lăsat totul și am plecat într-o duminică dimineața la ora 7 într-o călătorie de basm. Numit „Valea Prahovei Aristocrată” turul mi-a oferit plăcerea de a descoperi la doar câteva ore de capitală „Micul Trianon” - un domeniu atât de frumos, pe cât este de părăsit. O bucată de istorie pentru care unul dintre cei mai mari arhitecți ai timpului Ion Berindey folosea ca inspirație Palatul Versailles din Franța. Bombardat în al doilea război mondial, azi se strâng fonduri pentru reabilitate și pentru întreținerea grădinilor și domeniului de vânătoare de o frumusețe rară.
Am continuat mareția sa Castelul Cantacuzino - aici am primit una dintre cele mai frumoase lecții de branding și PR făcut ca în cărțile ce aveau să fie scrise la mulți ani după terminarea construcției.
Am oprit pe muzică la vila de vară a lui Enescu - o culă idilică, la care poți ajunge pe jos din Sinaia și unde poți atinge pianul la care maestrul a compus ani de zile.
Excursia s-a încheiat la Muzeul Orașului Sinaia unde ne-am putut bucura și de o ciocolată caldă cu aromă de cafea pe balcon, în aerul curat de munte.
Mă văd nevoită să recunosc că a fost una dintre cele mai frumoase și pline de zâmbete zile din ultima perioadă. Curioasă și surprinsă de câte lucruri frumoase sunt la doar câteva ore de capitală m-am lăsat captivată de această escapadă. Îi sunt recunoscătoare Laurei pentru invitație și celor de la organizație că ne oferă oportunitatea de a descoperi frumusețea actuală și trecută a minunatei noastre țărișoare.
Și dacă crezi că cele de mai sus costă enorm, aruncă o privire și vei vedea că prețurile sunt pentru orice buzunar!
