Ana M. Marin * Jurnal de călătorie

View Original

Engleza, bate-o vina sau zona de confort extinsă!

Când vine vorba de zona de confort, pentru a fi mereu pregătit, este bine să îți întinzi singur capcane. Acestea te vor face să duci frontierele cât mai departe și astfel, tu vei deveni acel cineva care ți-l dorești: încrezător, fără granițe impuse și liber de stresul presiunii pe care nesiguranța ți-o face cadou în fiecare clipă!

Nu te mint! Este o luptă, pe care o vei duce zilnic cu cel mai crâncen dușman: tu însuți. Însă, dacă ești pregătit de bătălie, vei găsi multe lucruri interesante și vei cunoaște oameni de la care poți învăța foarte multe, aflați, ca și tine, în călătorie spre granița zonei de confort.

Cu aceste lucruri în minte, am acceptat invitația clubului Toastmasters Brașov de a ține un discurs la întâlnirea lor săptămânală. Da, scriu des despre vorbitul în public pentru că este una dintre pasiunile care m-au ajutat să mă dezvolt foarte mult. Fiind implicată în aria aceasta, ai crede că nu e mare lucru să țin încă o cuvântare. Ei bine, când sesiune de oratorie este în limba engleză...devine ceva care mă scoate din zona de confort de care vorbeam la începutul articolului. Emoții am avut gârlă, încât am uitat să fac poze...și mi-ar fi plăcut să am măcar un instantaneu din sala Prefecturii - pentru că întâlnirile săptămânale ale clubului se țin într-o sală reală de ședințe, extrem de frumoasă și impresionantă :). Coehlo zicea că atunci când te pui pe un drum și universul lucrează la el, așa încât eu am primit cadou și niște probleme cu prezentarea. Însă, cu puțină prezență de spirit, am reușit să integrez momentele în care tehnologia râdea de mine în pledoaria pregătită. 

Măcar subiectul pe care mi l-am ales mi-a oferit o plasă de siguranță: pașii pe care trebuie să îi urmezi înainte de a te apuca de un discurs. Am observat că atunci când un orator folosește un ton plat fără jocuri vocale sau inflexiuni, atenția sălii tinde să plece spre zări mai calde și mai frumoase. La fel pățește și cel care nu vorbește cu toată gura: nu pronunță cum trebuie cuvintele sau nu își ajustează volumul în funcție de locul unde îți desfășoară activitatea. Ca să rezolvi aceste lucruri ai nevoie de exerciții și de practică, iar în Toastmasters poți face asta săptămânal. Cu tema și discursul pregătite am expus, timp de aproape 7 minute tehnici pe care eu le folosesc și pe care le-am aflat de la alții mai pregătiți ca mine în zona aceasta :). Dacă este să mă iau după feedback-urile și evaluarea primită, aș spune că m-am descurcat binișor. 

Pentru mine însă minutele petrecute sub lumina reflectoarelor (închipuite :P) au fost crâncene! :) A trebuit să fiu atentă la prezentare, la folosirea corectă a limbii engleză, la introducerea de elemente retorice (într-o limbă complet străină), la postură și cel mai mult, la exercițiile de dicție să am grijă să nu mi se încurce limba în gură. Cu chiu, cu vai, zic eu că le-am bifat pe toate, așa încât încrederea mea este cu o treaptă mai sus! Mică, dar treaptă! :)

Ceea ce mi-a plăcut însă, peste toate experiențele povestite mai sus, au fost oamenii clubului care au fost deschiși, zâmbitori, mi-au dat niște feedback-uri geniale și au avut grijă ca atmosferă să fie propice pentru un discurs bun, chiar și pentru mine care pășeam pentru prima oară în sala lor. Și ca să menționeaz câteva nume e musai să vă povestesc de Mihai - Vicepreședintele de Educație al clubului - un orator genial, cu mult simț al umorului care s-a asigurat în permanență că mă simt confortabil și că nu îmi lipsește nimic sau despre evaluatorul meu, William, un american stabilit în țara noastră, care face cele mai bune fursecuri menite să ții se topească în gură și care s-a asigurat, încă din timp, că îmi voi duce proiectul la capăt, așa cum trebuie. Ei au fost puși pe lista de oameni de la care am învățat ceva și tot ei fac ca alegerea mea de a ține un discurs într-o limbă străină în clubul Toastmasters Brașov să fie una despre care povestesc cu zâmbetul pe buze. Și nu îți ascund că până la ajungerea în sală „a da bir cu fugiții” mi se părea o opțiune extrem de interesantă :D. Deci, dacă ești prin Brașov - nu rata întâlnirile lor săptămânale de marțea: cu un like și un subscribe Facebook-ul îți va aminti să mergi să îți faci noi prieteni :).

Acum, întorcându-mă la tine, cititorule, care a fost cel mai recent pas pe care l-ai făcut spre granița zonei de confort sau chiar în afara ei?