Dansez...poate nu atât de mult pe cât mi-aș dori, însă o fac indiferent de cine mă privește, dansez când traversez, când îmi fac cafeaua, în ploaie când sar în bălți, prin casă în timp de gătesc și câteodată în club ;).

În vremea junioratului am fost dată afară de la clasa de balet atunci când Madame a ajuns la saturație după o boacănă, în urma căreia lovindu-mă la coloană și mi s-a blocat respirația, în apărarea ei avem o serie întreagă de căzături, lovituri și vânătăi care mai de care mai încăpățânate și toate căpătate la ora de la balet. Doamna profesoară a chemat-o pe mama și i-a explicat că oricât de grațioasă și talentată aș fi - sunt un pericol pentru mine și pentru celelalte fetițe prin stângăcia mea, iar ea nu își poate asuma responsabilitatea pentru integritatea mea corporală și are rugămintea să nu mai vin la orele ei. 

Am rămas cu un off în suflet, mai ales că printre multele mele activități baletul era una dintre cele care porneau din interior și mă ajuta să devin mai grațioasă (aveam să înțeleg, secole mai târziu, că este imposibil când vine vorba de mine, așa că mi-am îmbrățișat stângăcia și mi-o asum). Am continuat să dansez acasă bocănindu-le vecinilor în cap atunci când săream de pe mobilă făcând brise sau a grand jete. Dezamăgirea de a fi dată afară de la cursurile de balet nu m-a împiedicat (te-ai prins? ;)) să mă uit la orice film cu dans care a apărut vreodată, încercând apoi să repet mișcările care le făceau eroii de pe ecran în măsura în care îmi permitea gravitația.

Și cum știi atunci când văd un film care îmi place, scriu despre el pe blog. Cronicile mele oficiale din vizionările de presă le poți citi aici, dar această nu este o cronică oficială, ci doar o recomandare. „First position” este despre balet și ce înseamnă el, cu bune și cu rele. Grația vine după ore întregi de muncă, pasiunea nu e întodeauna suficientă dacă nu investești în ea cu sârguință și artă nu vine niciodată fără sacrificii ar fi pe scurt o descriere a filmului First Step. 

Dă-mi de știre cum ți s-a părut!