Am vrut să scriu de ceva vreme acest articol - pentru că m-am surprins în ultima perioadă că se întâmplă să cad în capcana „nu am timp!”, pe care o aud din ce în ce mai des și în jurul meu. Evident că este o scuză și că pentru lucrurile care contează cu adevărat pentru noi - ne vom găsi mereu câteva clipe pentru a participa.

Sunt o fire pragmatică și am realizat că lucrurile sunt așa cum le așezăm noi să fie și că orice altceva apare, facem loc dacă e de interes pentru noi. Nu este vorba despre egoism - ci despre prioritizare. Despre sănătatea fizică și mentală, și despre abilitatea de a nu ne mai minți pe noi înșine.

Una dintre confruntările pe această temă am avut-o cu Iolanda - prin august. Ea spune mai degrabă că am avut o sesiune de „coaching directiv” :). Am fost dură la discuția noastră și i-am zis că „nu am timp” este o scuză! Să se întrebe ce e pe lista de priorități și vrea să se implice 100%, la restul să renunțe. Pleca în vacanță, unde sunt convinsă că a acordat câteva zile să treacă peste furia generată de intervenția mea. Însă, într-un final și-a făcut lista și a ajuns la concluzia că e important să facă un pas în spate din activitățile care nu o serveau. Acelea care o consumau de energie, când venea vorba de a se implica în ele. Le-a păstrat (sper eu :)) doar pe cele care îi aduc valoare în viață, iar acum când ne vedem zâmbește mai mult și nu am mai auzit de la ea: nu mai am timp! Aud însă: fac asta și aia sau să vezi ce mișto a fost la atelierul ăsta de machiaj și uite ce am învățat aici. Tonusul și timbrul vocii i s-a schimbat!

Am făcut această intervenție pentru că mă vedeam în ea și am simțit că e momentul să intervin. În urmă cu câțiva ani când ajunsesem că am burn-out fără să realizez asta. Fiecare activitate pe care o adăugam, era de fapt o piatră de moară pe care o puneam în desaga deja mult prea plină. Dormeam puțin (ca și acum) și consideram că e normal să am activități extra - strategii și implementări de PR, machete în miez de noapte, planuri de braning personal, campanii, articole pe blog, ore de voluntariat. Aveam 3 joburi în paralel, plus o relație pe care ajunsesem să o consider ca „altceva” de pe agenda mea și în care nu mai aveam energie sau dorință să investesc. Toate acestea, și când dormeam câteva ore mă trezeam simțindu-mă vinovată că nu am mai tăiat câteva chestii de pe lista de „to do”, înainte să adorm. Undeva a trebuit să trag linie! Am învățat din experiența asta, că lucrurile evidente pentru cei din jur, nu sunt mereu așa și pentru noi. Și că e ok să spui stop și să ai timp în care să respiri. La mine atunci nu exista sintagma că „nu am timp” pentru că simțeam că dezamăgesc oamenii din jurul meu, lucru care mă adâncea în depresia pe care o duceam pe picioare de câțiva ani buni. Știind ce înseamnă să ai 20 de ore pline într-o zi, pot să contorizez foarte pragmatic un „nu am timp”.

Atunci când îți vine această replică în cap întreabă-te ce ascunde ea, de fapt? Te servește activitatea sau „scuza” este de fapt o supapă pentru că nu este ceva ce contează pentru tine? Și dacă anumite activități nu îți plac, nu le mai vrei sau pur și simplu nu mai încap pe lista ta de priorități cinstit este să le spui celor din jurul tău că nu te mai poți implica. Poate se vor simți triști, dar va fi de scurtă durată, însă dezamăgirea continuă și frustrarea care vine din a auzi prea multe „nu am timp” duce la deteriorarea relațiilor pe care le construim din ce în ce mai greu cu cei din jurul nostru. Și vin cu o altă întrebare: ce e mai important pentru tine? Să te minți pe tine că faci multe lucruri de impact, când de fapt nu faci decât să îi ții pe alții în spate prin lipsa ta de acțiune și implicare sau să fii acolo doar în momente cheie când au parte de tine 100% și îi ajuți să avanseze?

Dacă nu ai pe cineva care să intre cu întrebările bocanci peste tine și suferi de sindromul „nu am timp” fă-ți o agendă. Scrie la minut lucrurile pe care le faci pe parcursul unei zile. Include și cât stai activ pe social media, te uiți la televizor, băutul de cafea la o bărfă cu cei din clădire sau uitatul pe geam. Vei vedea că la finalul zilei ai multe momente care nu îți aduc nici un beneficiu - nici măcar de relaționare sau de dezvoltare. Dacă sunt ocazionale - e ok, e normal să ai mai multe astfel de momente în 24 de ore. Însă dacă mai bine de 4 ore sunt petrecute cu așa ceva - ai deja o rezervă de timp pe care o poți aloca relaxat în altă parte. Ai deja timp pentru o activitate pentru sufletul tău.

Așa că atunci când auzi pe cineva care îți răspunde cu „nu am timp” întreabă-te despre „de ce?”-ul din spatele acestui răspuns.