Ți-am povestit despre cum a fost prima zi la Workshopul pentru bloggeri No Hate Speech (Fără Discursuri Instigatoare la ură) unde am ajuns datorită articolului trimis către Blogal Initiative și Fondul ONG România. Am rămas datoare cu povestirea întregii experiențe și ce a însemnat pentru mine să fiu timp de 3 zile cu oameni din România, Portugalia, Lituania, Polonia, Italia și Grecia. În primul rând, a fost o experiență multiculturală de excepție, pentru mine care particip pentru prima oară la un astfel de program. 

Știai că în Polonia, atunci când te ridici de la masă le mulțumești celor care rămân, pentru faptul că au împărțit masa cu tine, iar ei fac același lucru? Ei bine, eu am aflat de la Justyna - o bloggeriță care scrie, prin asocieri muzicale, despre diferite cauze sociale. Un al lucru aflat este faptul că presiunea societății de a fi căsătorit și cu un copil la 30 de ani este aceeași, indiferent că ești în România sau în Portugalia. În cele 3 zile nu am schimbat doar opinii despre drepturile omului și despre discursurile instigatoare la ură, ci am ajuns să ne cunoaștem și să povestim despre obiceiurile și diferențele fiecărui popor.

Prin workshopuri și prin discuții am conștientizat că discriminarea este pe mai multe nivele și pe mai mulți piloni, că avem stereotipuri de care nu scăpăm, însă pe care le putem conștientiza pentru a ne comporta cu fiecare om în parte corect indiferent de vârstă, sex, religie, culoare, disabilitate sau orientare sexuală. 

Este trist, că în ciuda faptului că ne considerăm civilizați și am ajuns la un nivel superior, în continuare ne facem alegerile pe baza stereotipurilor dictate de societate. Astfel, încât este în continuare nevoie de conștientizare și de educație pentru a avea o lume mai bună. Mai ales, că inclusă în educație - acceptarea a fiecăruia ca individ - ar face totul mai ușor și lucrurile ar fi mai frumoase, indiferent unde ai merge în lume. Dar lucrurile nu sunt ușoare, și orice discurs care instigă la discriminare sau la violență, trebuie contracarat cu articole sau discursuri care să îi facă pe oameni să înțeleagă că toți suntem egali și toți avem aceleași drepturi pe această planetă.

În cele 3 zile, ne-am jucat asta pentru că, prin joacă indiferent de vârsta pe care o ai, înveți sau înțelegi lucrurile cel mai ușor. Spre exemplu tunci când am vorbit despre stereotipuri, ne-am împărțiț în fete și băieți, fiecare trebuia să scrie despre cealaltă tabără. Ceea ce au gândit fetele bazându-se pe vorbele din popor, poți vedea extrem de bine mai jos, în reprezentarea mea grafică a celor spuse de grup, băieții au spus despre noi că suntem sensibile, nehotărâte, frumoase etc. Apoi, prin discuții ne-am dat seama că pentru o mai bună înțelegere aranjăm lucrurile în cutii, așa cum ne-a învățat societatea și așa cum am crescut - bărbații sunt încăpățânați, femeile sunt sensibile și lista continuă. Facem acest lucru pentru că așa ne e mai simplu să înțelegem lucrurile. Însă conștientizând (și crede-mă că inclusiv glumele pe care le făceam erau bazate pe catalogare - sexist, stereotip etc ;)) este mai simplu să te comporți fără a jigni pe nimeni cu acțiunile sau cuvintele tale.

În Relații Publice înveți că trebuie să analizezi seminificația fiecărui cuvânt și felul în care acestea influențează percepția celor care citesc ceea ce tu ai scris. Dacă era nevoie să mi se amintească de acest lucru, asta a făcut workshopul - mi-a readus în conștient puterea pe care fiecare literă o are în momentul în care alegem, ca alături de alte surate, aceasta să formeze cuvânt și că de multe ori, deși poate nu conștientizăm, fiecare cuvânt pe care noi îl lăsăm să iasă, pe hârtie sau pe care îl verbalizăm, poate fi o armă. Așa cum, atunci când prietenii tăi vin pentru a plânge pe umărul tău pentru că știu că la tine vor găsi expresii care să le aline durerea, în același fel anumite sintagme pe care alegi să le arunci, de multe ori cu neștiință de cauză, în aer - dezvoltă, scot la iveală sau accentuează răni.

După aceste trei zile, mi-am dat seama că a fi activistă pentru o lume mai bună este un lucru pe care îl faci zi de zi și care face parte din tine. Am făcut cunoștință cu ONG-uri care au campanii care de care mai interesante și despre care voi vorbi în viitor ;) în articole dedicate. 

Am rămas cu o idee principală - într-o lume în care instigarea la ură, la neacceptare, la rasism este un fel de a fi și este propagat inclusiv de mass-media - e nevoie de implicarea fiecăruia dintre noi, zi de zi, pentru a dezvolta o lume frumoasă și incluzivă. Prin cuvânt, prin fapte, prin campanii, prin muzică, desen sau cu o mână întinsă la nevoie poți face diferența.

Alege să faci o lume, în care copiii tăi să crească mândri, încrezători și frumoși, dar mai ales să fie parte dintr-o lume în care vor putea spune oricui cine sunt și ce îi definește fără teama de a fi huliți, loviți, privați de libertate sau omorâți pentru asta.

Fii cuvântul care oprește ura!