Cafea era exact de ceea ce avea nevoie, prima înghițitură i-a ajuns acolo, în colțul separat al sufletului în care ajunge fiecare picătură de licoarea magică pentru a îi facee diminețiile să zâmbească. Din păcate, nu toți stropii de cofeină ajung acolo - unii sunt stricați de oamenii grăbiți, alții își păstrează povestea pentru alte buze dornice să le guste amărăciunea suavă. Însă, acele mini-povești care ajung în sufletul ei devin parte din ființa ei care zâmbește mereu. 

În clipa în care a deschis ochii, privirea ei s-a blocat în a lui - ochii verzi erau coborâți din visul unei nopți de vară - calzi, zâmbăreți și puși pe șotii. Zâmbetul lui era promisiunea unei plimbări în ploaie sau poate a unui cântec la chitară, târziu în noapte. Nu își mai aduce aminte cine a zâmbit primul, ea crede că el...pentru că ea - prinsă între fabula pe care i-o șoptea cafeua și povestea de dragoste promisă de buzele lui - a uitat chiar și să mai respire, așa că a apăsa butonul de înregistrare nici nu putea fi vorba. 

În timp ce își comanda cafeaua și îi cerea voie să stea cu ea la masă, fascinația ei creștea cu fiecare cuvânt care se așeza între ei. Cafeua neagră era alegerea masculină, latte-ul cu aromă de nuci prăjite era cea feminină - gusturi atât de diferite și totuși când privirea li se întâlnea peste buza căștii - zgomotele făcute de barista, de espressor sau de clienții nerăbdători să primească comanda dispăreau, apoi două guri schițau zâmbete fugare și irișii coborau cu timiditate.

Și cu asta...începe povestea...

Coffee was exactly what she needed, first sip went right there, in the special corner of the soul where every drop of the magic potion is going in order to put a smile on the mornings. Unfortunately, not all the drops of caffeine go in there - some are spoiled by the people that are in a hurry, others keep their story for other lips eager to taste their's delicate bitterness. But, those short stories that reach her soul become part of her human being that is always smiling.

The moment she opened her eyes, her gaze was locked to his - green eyes that just stepped from A Midsummer Night's Dream - warm, smiling and up to mischief. His smile was the promise of a walk in the rain or a song on guitar, late into the night. No longer remembering who smiled first, she thinks it was him ... cause she - caught between the fable whispered by coffee and the love story promised by his lips - forgot to breathe, so pressing a record button for what was happening was out of the question.

While ordering his coffee and asking for permission to join her table, her fascination was growing with every word was laid between them. Black coffee was the male choice, a latte with roasted nuts flavour was the feminine one - tastes so different and yet when their eyes met over the cup - noises made by barista, espresso machine or customers eager to receive command vanished around them, then two shyly smiles formed and irises descended.

And with that....the story begins...