De câteva luni m-am apucat să mă gândesc serios la faptul că mi-aș dori să mă apuc de terapie. De data asta nu ca pacient :P, ci ca terapeut. Mi-ar plăcea să lucrez cu părinți, copii, tineri, bătrâni sau cupluri care vor pur și simplu să fie fericiți și nu reușesc să facă asta singuri.

Zilele acestea am primit o carte spre citire. Nu știu dacă Ionuț (cel care mi-a făcut cadoul) are un al nșpelea simț cu privire la lipsă de decizie pentru următoarea carte pe care să o citesc, însă ceva, undeva, cumva l-a făcut să dea mai departe cartea „Attached: The New Science of Adult Attachment and How It Can Help You Find and Keep Love” . Aceasta este scrisă de psihiatrul și neurologul Amir Levine și psihologul Rachel SF Heller și tratează modul în care legătura cu părinții noștri ne influențează evoluția și cum aceste influențe evolutive din copilărie continuă să modeleze cine suntem în alegerile noastre prezente. 

Dacă „Femei care iubesc prea mult” a terapeutului Robin Norwood - specialistă în tratamentul dependenței (de substanțe, băutură sau alte persoane) mi-a arătat o față a relațiilor toxice pe care nu o știam și m-a ajutat să ies din niște tipare în care fiecare dintre noi cădem la un anumit moment, în cartea pe care o citesc zilele acestea aflu despre anxietate, evitare și siguranța din conexiunile pe care le cultivăm. Și cel mai probabil, mă voi identifica cu toate în general, dar cu una în particular. Însă, asta face ca psihologia și felul în care ne construim și ne autocultivăm să fie cu atât mai interesant.

Deși nu este fizică atomică și multe dintre lucrurile pe care le lecturez sunt pe genul „băi, dar este evident!” câteodată este nevoie să treci din nou prin lucrurile neîndoielnic de clare pentru a îți identifica un comportament greșit și a îl corecta. Și, cum universul lucrează (vorba lui Coehlo) azi am dat peste acest dans genial care personifică despre cele 5 stadii ale durerii care urmează după o despărțire. De multe ori, acești pași fac parte din relație pentru că pur și simplu uităm să iubim și judecăm sau aruncăm vina sau uităm să mai dăm 100% și așteptăm doar celălalt să o facă. Oricare ar fi situația vieții tale personale, nu uita să dăruiești dacă vrei să primești și să cauți momentele de fericire și prețuindu-le la justa lor valoare zi de zi, nu doar ocazional :) 

Piesa se numește Let It Go este cântată de James Bay iar dansul poartă numele de A Breakup Story