Am intrat în autoizolare imediat după ce m-am întors din vacanța pe care am organizat-o în jurul prezenței mele la Residential Weekend. Deja se făceau controale mai atente la graniță, iar cei care veneau din Italia erau opriți pentru verificări suplimentare. Am ales să intru în autoizolare imediat având un sistem imun mai capricios. Lucrez într-o companie care încuraja lucrul de acasă, dinainte de această pandemie - așa că nu era ceva nou să nu mergi la birou.

Acasă aveam deja confortul asigurat. Fiind o persoană destul de activă - aveam spațiul meu aranjat pentru scris, desenat, pictat, creație video și ce mi-ar mai fi venit prin cap să încerc. Unde mai pui că l-am organizat în așa fel încât să am un maxim de flow creativ. L-am mutat astfel încât să mă asigur că am lumina naturală îmi vine din față, ușor lateral.

Acesta a fost primul lucru pe care l-am învățat:

1. Importanța unui loc al tău care să îți ajute flow-ul creativ și de lucru

Munca mea atât de la birou, cât și din zona de voluntariat înseamnă multă creație. Pentru a putea scrie texte bune, pentru a putea face machete, site-uri și pentru a lansa idei care să crească brandul pentru care lucrezi ai nevoie să ai un spațiu special. Personal, nu sunt genul care să lucrez de pe canapea sau de la masa din bucătărie. Am nevoie să fiu înconjurată de lucruri colorate, vesele. Să am acces la creioanele mele colorate, la post-it-uri și mai ales să fiu mereu cu un ochi la agendă! Organizarea este viața mea - zice fecioara din mine (cum spune mereu prietena mea Iolanda). M-a ajutat enorm faptul că aveam deja un birou al meu, o cană de cafea pe care să o folosesc aici și să mă ridic din pat și să mă apuc ”de lucru”. În primul rând asta m-a ajutat pentru că mi-am păstrat curățenia mentală, alături de cea de pe bancul de lucru. Pentru mine departajarea era clară - sunt la birou - lucrez. Asta însemna că am aceea energie pe care ți-o dă un training sau lucrul la un proiect foarte fain.

De aici vine al doilea lucru pe care l-am învățat:

2. Lipsa limitelor între viața profesională și cea personală

Am decis în familie că doar unul va fi expus, acela fiind partenerul meu - mai ales că el era nevoit să meargă la birou. Primele două săptămâni au fost fantastice pentru că în lipsă de timp petrecut în trafic, am putut să rămân activă în proiecte, să iau clienți noi pe partea de coaching și să mă bucur în liniște de micul dejun. Pentru că sunt o extrovertă lucrată, nu m-a deranjat faptul că nu am relaționat cu oameni sau că nu am mai avut acel du-te-vino în jur. Din contră, am simțit că pot umple timpul liber lucrând extra pentru birou sau să iau proiecte noi. Așa că am spus „Da” la orice invitație venea. Fiind o persoană matinală am ajuns să stau la birou câte 12 - 14 ore. În funcție de ora la care eram, schimbam dispozitivul de pe care lucram. Înainte de program făceam câte ceva pentru o organizație, închideam tableta. Deschideam laptopul de birou și intram în conferințe, design, social media sau ce mai era în calendar. Când terminam ce era pe listă de făcut din ziua respectivă închideam laptopul de birou și îl deschideam pe cel personal pentru a mă implica în activități Toastmasters sau în sesiuni de coaching..

Faptul că nu mai plecam de la birou - m-a făcut să nu îmi dau seama când ar fi fost normal să spun stop. Am spus „da” la proiecte extra pentru că îmi place ceea ce fac și așa am ajuns să lucrez nu mai fac diferența între weekend sau dacă e ora 21 și eu aveam o idee pentru birou mă apucam să lucrez la ea. De asemenea, trăind cu falsa impresie că sunt mai odihnită ajungeam să fac lucruri pentru organizații în jur de 1 noaptea. Dimineața trezindu-mă în jur de 5, așa cum îmi era obișnuința. Unde mai pui că în perioada asta - timpul petrecut alături de partener a scăzut, la fel și alte obiceiuri de relaxare ca yoga, cititul sau uitatul la filme. Totul fără să realizez deserviciul pe care mi-l făceam.
Evident că după o lună și ceva de astfel de tratament „preferențial” corpul meu a spus stop. Am avut o cădere și am dormit aproape o zi întreagă, fiindu-mi rău fizic timp de aproape 30 de ore. Asta după ce primisem semnale de alarmă și atenționări din partea oamenilor din jur să mai iau o pauză. Șefa mea Denisa mi-a zis mereu să fiu atentă la ritmul pe care mi-l impun și să cer ajutor dacă este prea mult, iar Alex un coleg de Toastmasters mi-a zis că ies din pandemie cu cearcăne mai mari decât atunci când a început nebunia.

3. Nevoia nesănătoasă de a băga ore suplimentare și implicare în proiecte multiple

Dacă citești diversele studii din perioada aceasta, vei vedea că psihologic cei care lucrează de acasă doresc să facă mai mult pentru a își dovedi utilitatea. De asemenea, lipsa de „socializare” - mers după cafea și pauzele de vorbă / țigare - acasă lipsesc. La asta se adaugă și stresul de a fi mereu „online” pentru că șefii sau colegii să nu creadă că „stai degeaba”. Și da, vrei să știe compania că se poate baza pe tine, la fel cum o face atunci când ești în clădirea dedicată. Aici e important să păstrezi o „igienă” a orelor pe care le acorzi proiectelor și să te asiguri că ai pauze care îți dau voie să îți eliberezi creierul și să îți dezmorțești picioarele. După ce am realizat toate cele de la punctul 2 pe pielea mea, am decis să stabilesc clar limite. Și să îmi iau pauze care necesită ridicarea de pe scaun. De asemenea, m-am asigurat că revin la obiceiuri sănătoase cum ar fi meditația, timpul petrecut cu oamenii care contează (chiar dacă era pe zoom), m-am reapucat să spun „nu”. Și să folosesc timpul extra pe care îl am pentru că nu mă „plimb” folosindu-l pentru experimente culinare, exerciții de dicție sau sport (mai puțin, dar cât să nu îmi deteriorez total funcționarea corpului).

4. Dieta echilibrată

Deși eram acasă 24/24 cu greu îmi găseam timp pentru una dintre pasiunile mele: gătitul. Așa că am ajuns eu, dar și partenerul meu să mâncăm „uscături”. Ciudat! Mai ales că înainte de pandemie aveam grijă să gătesc în fiecare seară - pentru că era o modalitate de a petrece timp de calitate împreună. Am fost norocoși că nu am luat kilograme în plus, însă nici nu am scăzut - ceea ce nu avea cum să ne bucure. Așa că am revenit cu picioarele pe pământ și m-am reapucat să gătesc - astfel încât să avem o dietă echilibrată. Acum nu îți închipui că nu ne facem de cap comandând ocazional o pizza, însă avem grijă să nu fie prea des!

5. Întreținerea relațiilor

Aici am avut grijă ca în prima parte a carantinei să organizez zoom-uri și să păstrez conectarea cu prietenii. Ne-am organizat chiar să facem jocuri în rețea cu ajutorul telefonului pentru a ne distra împreună. Cafeaua de sâmbătă a fost un eveniment de 4 întâlniri scurte, în dimineața primei zile de weekend prin care am reușit să intru în legătură cu oamenii din Spania, Italia și diverse colțuri ale României.

6. Dezvoltarea abilităților de facilitare și livrare online

Încă din primele zile ale carantinei mi-am dat seama beneficiul enorm pe care îl am pentru că lucrez de câțiva ani într-o companie digitalizată, dar și că acum 4 ani am început să mă interesez activ despre sesiuni de învățare online. Asta pentru că instant am reușit să transform lucrurile pe care le făceam în viața de zi cu zi, în online. Plus, am adăugat cercetarea, încercarea de diverse tool-uri despre care am ales să vorbesc des în pilula de training. Prin jobul meu, dar și prin apartenența la Toastmasters am reușit să testez idei și să văd reacția audienței de la grupuri mici la cele medii.
Am adăugat în trusa mea de unelte: Miro, Mural, Jamboard, m-am reîmprietenit cu Mentimeter, Kahoot, Flipchart Design-ul. Am aprofundat producția de video-conferințe și ce oferă fiecare platformă pentru a alege ce este mai potrivit în funcție de nevoia evenimentului pe care îl gestionez.

7. Recunoștința

Al 7lea lucru pe care l-am aprofundat în perioada aceasta a fost recunoștința. Pentru cine sunt, pentru oamenii pe care îi am în jur, pentru oportunități și pentru lucrurile mărune. Asta pentru că sunt mulțumită cu ce am. Îmi doresc mai mult? Da, însă le voi obține pas cu pas, în timp ce nu uit să apreciez ceea ce am și să fiu recunoscătoare pentru fiecare mic detaliu care face viața frumoasă - chiar și în carantină! :)

Dacă ar fi însă nevoie să numesc doar un singur lucru pe care îl iau cu mine, acela ar fi echilibrul. Ai fi zis că după un burn-out care a dus în depresie aș fi învățat lecția de fi atentă la cum adaug lucrurile pe listă. Se pare că aveam nevoi de o reamintire și după o zi de somn, m-am trezit la realitate! Și mi-am notat acolo unde pot vedea zilnic lecția: acceptă proiecte, doar după ce finalizezi unul!

Tu ce ai învățat în pandemie?