Când vine vorba despre varietate vocală, cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este ascultarea de povești în copilărie. Felul în care fiecare cititor reușea să îmi inducă o anumită stare doar prin modulație: volum, ton sau viteaza cu care citea cuvintele din poveste…fantastic.

În momentul în care am vrut să mă apuc de vorbit în public am căutat multe lucruri care să mă împiedice să fac primul pas. Așa că mai întâi m-am înscris la cursuri: unul de dicție și unul de voice-over. Încă simt acel gol în stomac la amintirea primelor lecții în care trebuia să vorbim ținând un creion tip HB în gură, în fața tuturor celorlalți participanți. Apoi groaza pe care o simțeam când îmi auzeam vocea în boxe după ce citeam în microfonul de studio și profesorul reda înregistrarea. Toata lumea mă auzea, nu doar eu. Însă, toate acestea aveau să facă din mine un vorbitor mai bun. Asta pentru că am învățat ce înseamnă vocea și cum o poți modula, dicția, respirația și mai ales pronunția corectă.

Acum însă dacă nu ești ca mine introvert tratat sau deja ai pornit pe drumul acesta - vei vrea să te asiguri că discursul tău are varietate vocală. Asta înseamnă că nu vrei să suni ca un profesor care încearcă să își adoarmă elevii. Pentru a putea să lucrezi asta, am câteva recomandări:

1. Înregistrează-te! Asta te va ajuta să faci diferența dintre vocea de cap (așa cum crezi că sună vocea ta) și vocea reală (aceea pe care o aud ceilalți când vorbești).

2. Dă-i volum! Fă exerciții în timp ce te înregistrezi, vorbește în șoaptă până când se înțelege ce spui chiar dacă e la un volum scăzut. Numără de la 1 la 20 de la cel mai jos sunet, aproape imperceptibil, până la ultimul număr care va trebui să fie strigăt însă nu urlat - ci la un volum ridicat care să nu fie deranjant. Apoi reia în sens și scade nivelul.

3. Dă-i ritm! Fă exerciții în care vorbești rapid sau extrem de lent (cum e nevoie când spui povești). Asigură-te însă că se înțelege ce spui, în ambele cazuri.

4. Cuvinte cheie! Obișnuiește-te să le auzi și să le dai energia de care au nevoie. Înalt (cum sună vocea?), jos, încet, repede, tare, roșu, viteză, curaj etc. Acestea te vor ajuta să ai ritm sau să te joci cu volumul dacă le conștientizezi. Înalt este de obicei alungit, și crește volumul pe finalul cuvântului - ca atunci când te uiți la un turn care pare că nu se mai termină. Albastru - cine are această culoare? Marea - care poate fi liniștită, calmă și caldă, sau poate fi agitată, plină de valuri și periculoasă. În primul caz vocea va fi la un volum și ritm mic, vei avea pasul unui povestitor. În al doilea caz vocea ta va fi ca un vapor zdruncinat.

5. Lecții de dicție! Folosește un creion din lemn moale pe care să-l ții între dinți și vorbește. Cu exerciții zilnice, vei avea o vorbire mai clară. Te vei obișnui să „deschizi” gura și să pronunți corect cuvintele. Încearcă să nu mai muști finalul vorbelor, asigură-te că spui serviciU, lucruL, familiA. Cuvintele care se termină în vocale sunt cele mai vitregite - ai grijă să le lași întregi.

6. Respiră! Cel mai simplu exercițiu pe care ți-l pot recomanda dacă ești genul sportiv este să reciți o strofă din poezia favorită în timp ce urci pe scări sau alergi pe bandă. Altul ar fi să îți observi respirația când stai culcat și relaxat. Cum ți se simt stomacul, capul pieptului și plămânii? Atunci când vorbești recomandarea este să stai într-o poziție cât mai dreaptă pentru a putea înmagazina cât mai mult aer pe o inspirație. Învață să știi câte cuvinte poți spune pe o respirație pentru a te asigura că nu rămâi fără aer în mijlocul unei propoziții.

În Toastmasters, unul dintre lucrurile pe care le poți învăța sau face să devină artă este varietatea vocală. Dacă pe lista ta de lucruri pe care vrei să le îmbunătățești se află felul în care transmiți sentimente cu vocea, asigură-te că evaluatorul tău va avea acest lucru în vedere. Oricât de critici am fi cu propria persoană, e mult mai simplu unui terț să observe lucrurile. Așa că folosește orice atu poți din întâlnirile Toastmasters.