Am lipsit ceva vreme de pe blog - asta s-a datorat faptului că am adăugat programului și așa plin, organizarea conferinței de Divizie. Aceasta a avut loc weekendul ce a trecut, așa că revin la programul relativ normal cu care sunt obișnuită. Asta înseamnă că voi începe din nou să scriu pe blog :).

Multă vreme am crezut că un bun lider trebuie să inspire, să îi facă pe alții să creadă că pot merge pe cărbuni încinși. După ani buni în Toastmasters am decis să vorbesc despre lecțiile pe care mi le-am luat din organizația aceasta.

Principalul motiv pentru care am intrat în Toastmasters, după mulți ani de activitate intensă în Public Speaking Support Group a fost să lucrez pe partea de leadership. Grupul ce a format Idest TM a fost unul care a trecut prin toate etapele formării unei echipe. La final viziunea ne-a ținut împreună, și tot ea avea să ne despartă ulterior.

Prima mea lecție de leadership pe care organizația mi-a servit-o am primit-o pe pământ polonez. Era momentul în care mă întrebam real dacă am abilități necesare pentru a fi pe drumul acesta. Opinia mea este că nu toată lumea poate, vrea sau trebuie să fie lider. Și eu eram în regulă, împăcată și confortabilă cu ideea de a nu fi catalogată ca unul. Feedback-ul primit din partea echipei pe care o coordonam, mi-a demonstrat însă contrariul. Știam să ascult, mai mult decât să vorbesc! Știam să mă concentreze pe creștere nu pe a demonstra că a greșit atunci când transmitem o opinie cuiva. Era mai important ca echipa (ca un tot) să fie bine, versus dorința mea de afirmare. Și peste toate abilitatea mea de a rezolva conflicte în loc să le creez, de a gândi și analiza critic în vederea optimizării soluțiilor și rezolvării provocărilor mă făceau un lider și un bun manager în fața echipei mele.

A doua lecție de leadership. Oamenii pot fi alături de tine pentru că aveți o viziune comună, asta nu înseamnă că pot să o ducă mai departe. După ani de implicare, alte proiecte aveau prioritate – așa că oamenii din club, cei care aveau viziunea de creștere mi-au luat locul. Așa cum e și firesc! Pentru mine scopul leadershipului este de a crește lideri, nu followers. Oferi din experiența ta, păstrezi aproape dacă e nevoie de tine, însă după un timp te dai la o parte. Acela este momentul în care afli dacă ești sau nu lider. A doua lecție mi-a fost servită și mi-a demonstrat că mai am de învățat la capitolul acesta. Când m-am dat la o parte, lucrurile însă nu au stat așa cum am crezut eu și clubul s-a închis. A fost o decizie pe care am luat-o cu toții împreună și asumat. Era mai bine așa decât să nu aducem valoare. A doua lecție de leadership primită în Toastmasters a fost că ok să dai greș și că e bine să confirmi cu oamenii că potențialul pe care tu îl vezi în ei este și cel pe care ei și-l doresc să îl atingă. Poate ei au alte planuri și își doresc alte drumuri.

A treia lecție de leadership. E normal ca oamenii să aibă valori diferite. Și viziuni, și energii și strategii. E chiar sănătos într-o organizație. Însă momentul în care tu vrei să-ți impui viziunea ta, fără a-ți păsa peste ce valori sau oameni calci – atunci e momentul în care ai picat la capitolul leader. În vechiul program educațional de leadership – printre primele lucruri pe care le dobândești este abilitatea de a asculta activ. De a asculta pentru a înțelege, nu pentru a răspunde. A treia lecție a fost despre „așa nu!”. Despre importanța de a nu găsi probleme pentru fiecare soluție. De a nu lăsa frustrările tale și imposibilitatea ta de a păși în față să se transpună în feedback. De a nu avea capacitatea de a aprecia viziunea și dorința altora de a crește și atunci să le pui tot felul de piedici, doar pentru a îi păstra în rând cu tine.

A patra lecție de leadership pe care Toastmasters mi-a oferit-o a fost despre acceptare. Nimeni nu se compară cu nimeni. Fiecare este diferit, cu drumul lui și lecțiile lui. Și că de cele mai multe ori e bine să îți vezi de drumul tău și să te concentrezi pe a fi alături de cei care au aceleeași valori ca tine. Restul sunt cu drumul lor și valorile lor – și asta e ok. Este o organizație suficient de mare încât să aibă toată lumea loc. Iar la final cei care nu se regăsesc în „Respect, integritate, serviciu și excelență” vor merge pe alt drum. Acceptă și mergi mai departe.

A cincea lecție s-a referit la echipă. Multă lume scapă din vedere că pentru a merge departe e bine să mergi împreună. Asta înseamnă că dacă vrei să ai rezultate este important să ai în vedere nevoile grupului. Valorile lor...energia lor...potențialul lor. Comunicarea este cheie principală pentru a avea o echipă de succes. Ascultarea și oferirea de feedback într-un mod empatic! A doua cheie este lipsa dorinței de competiție. Suntem într-o organizație de voluntari. Nimeni nu câștigă – așa că a intra în competiție cu cineva din organizație este din start o bătălie pierdută pentru acel care se apucă de asta. Fiecare are locul și drumul lui, suntem toți pe același drum și nimeni nu e în competiție cu nimeni. Chiar programul educațional Toastmasters spune că ești singurul tău profesor și dezvoltarea ta se va face în ritmul tău.

O să revin cu lecțiile de vorbit în public pe care mi le-am luat din Toastmasters, dar până atunci – tu ce lecții ai?